După cum am spus în articolul precedent, respectarea drepturilor de autor ar trebui să fie una dintre prioritățile deținătorilor de website-uri întrucât pierderea din vedere a acestui aspect poate avea repercusiuni apreciabile. Fie că vorbim despre etapa incipientă, aceea a creări website-ului, ori despre un website cu vechime în mediul online, modalitatea în care sunt prezentate fotografiile ori imaginile pe interfața online ar trebui să reprezinte un punct de interes pentru administratorii ori deținătorii acestora.

Dar despre ce anume este vorba, în concret? Care sunt chestiunile ce necesită o aprofundare specifică? În alte cuvinte, cum folosim imagini și să respectăm în același timp drepturile de autor? Un principiu bine întipărit în peisajul juridic este următorul : nimeni nu poate invoca necunoașterea legii! Adică, nimeni nu poate spune ”ah, păi știți, eu nu am știut!”. Nimeni nu va putea lua în considerare o astfel de afirmație, întrucât, se presupune ca toată lumea cunoaște legea, nu? Să nu spuneți că nu v-am spus!

Revenim acum asupra subiectului principal, respectiv, drepturile de autor în mediul online. Având în vedere faptul că modalitatea de prezentare a produsului reprezintă un element esențial ce influențează perspectiva din care este perceput produsul (prima impresie contează!), iar în cele din urmă aceasta se reflectă în vânzările respectivului produs, profesioniștii au încercat dintotdeauna să își prezinte oferta într-un mod cât mai atractiv. Odată cu transferul afacerilor în mediul online și având în vedere caracterul extrem de volatil al acestui mediu, imaginile au devenit un element fără de care pur și simplu nu se poate. Orice website (inclusiv acesta pe care navighezi acum) este îmbrăcat frumos, să arate cât mai bine. Produsele sunt expuse sugestiv, cu imagini care atrag privirea. Faptul că o imagine ”fură” privirea este în general un lucru bun, acesta este scopul urmărit până la urmă, dar faptul că există posibilitatea ca imaginea respectivă să fi fost la rândul ei ”furată”, s-ar putea să păteze definitiv imaginea website-ului.

Acestea fiind zise, cum putem utiliza imaginile, respectând totodată legea? Da, exact, legea aceea pe care oricum ”se presupune” că o știm cu toții. În continuare, relatăm succint câteva aspecte ce ar trebui avute în vedere:

1. Nu prelua imagini găsite pe internet pur și simplu! Aceasta este regula numărul 1. Dacă nu știi cum a ajuns imaginea aceea acolo, cine este deținătorul drepturilor de proprietate intelectuală asupra acesteia și alte informații relevante, cel mai bine ar fi să te bucuri de frumusețea respectivei imagini, dar să o ții departe de website-ul tău.
2. Înainte să folosești imaginea, obține acordul autorului sau proprietarului ei de a o expune pe website-ul tău! Aceasta nu este o regulă. Este un principiu.
3. Nu elimina watermark-ul de pe o imagine! O altă chestiune esențială. Watermark-ul a fost plasat pe imagine tocmai pentru a semnaliza faptul că deținătorul drepturilor de autor asupra acesteia nu dorește reutilizarea ei fără acordul său. Eliminarea watermark-ului și utilizarea imaginii trunchiate ori alterate nu ar face decât mult mai mult rău. Conform articolului 88 alineatul 2 din Legea nr. 8/1996 dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.
4. Dacă ai văzut imaginea pe un alt site, nu înseamnă neapărat că o poți folosi și tu. Aici ar putea exista două variante. Prima variantă: acea imagine este utilizată pe un anume website în mod legal, în urma obținerii acordului deținătorului drepturilor de proprietate asupra acesteia și în urma achitării contravalorii specifice utilizării. Chiar și în cazul în care deținătorul respectivului website ar spune ”o poți folosi, îți dau eu voie”, tot nu ar trebui să o folosești. Cel mai probabil el are doar dreptul de a utiliza imaginea pe website-ul său și nu poate decide el însuși ce se întâmplă mai departe cu aceasta. Cea mai bună variantă ar fi să întrebi de la cine a obținut acordul pentru utilizarea respectivei imagini, pentru ca mai apoi să îl poți obține și tu. A doua variantă: și acel website a ”preluat” și utilizat imaginea respectivă fără să dețină un astfel de drept, deci dacă ”furi” de la un hoț, asta nu te face super-erou. Ba chiar mai rău, există posibilitatea ca el să nu fie depistat, dar tu să fii. Și cine va suporta consecințele în acest caz? ”Dar eu nu am știut…am crezut că…” – am explicat anterior puterea doveditoare a acestei afirmații.
5. Să nu crezi că ”nu o să afle nimeni”. Într-adevăr, internetul este imens. Cu greu am putea spune că acesta poate fi ținut sub control. Dar pe cât este de vast, pe atât este de transparent! Cum noi putem accesa în câteva secunde un site asiatic, unul american sau unul african, la fel și alții pot accesa site-urile noastre. În vremurile noastre există servicii online extrem de bine puse la punct care îi ajută pe deținătorii drepturilor de proprietate intelectuală să urmărească eventualele utilizări fără drept ale operelor lor. Astfel de instrumente sunt des utilizate în zilele noastre. La o distanță de câteva click-uri și până în momentul în care cana de cafea atinge masa, o persoană poate afla, unde, cum, pe ce adresă adresă web și de când este utilizată fără drept o anumită imagine. Mai apoi, la distanță de câteva zile vei primi și o notificare. Dacă urmezi sfaturile expuse mai sus, scazi drastic șansele de a primi o asemenea notificare în care să ți se spună cu lux de amănunte cum ai încălcat drepturile de proprietate intelectuală ale unei alte persoane și care este costul total al acestei încălcări.
6. Mare atenție la imaginile ce conțin chipurile unor persoane! Având în vedere că acest subiect este unul mai sensibil și cu un caracter mai aparte, am pregătit un articol special dedicat acestei chestiuni. Îl poți găsi aici.
7. Ne oprim totuși cu sfaturile aici, dacă vrei să afli mai multe, aruncă o privire aici. Te putem ajuta rapid într-o problemă care poate deveni destul de serioasă. Dacă ai întrebări sau nelămuriri, suntem la un click distanță!

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/5fNmWej4tAA

Aflați în plină eră a digitalizării comerțului, asistăm în ultima perioada la așa-numitul fenomen ”online transitioning”, adică, din ce în ce mai multe afaceri din aproape toate domeniile existente pe piață se mută din offline în online. Cetățeanul contemporan preferă să își vizualizeze produsele pe care și le dorește online, iar după câteva click-uri și la câteva zile distanță, produsele îi sunt livrate la ușă. Această schimbare de mentalitate socială a fost reperată rapid de către comercianți care au înțeles că bătălia adevărată în acest moment este online.

Totuși, în verva continuă și în scopul obținerii unei poziții online cât mai avantajoase în raport cu ceilalți competitori de pe piață, unele persoană uită (sau pierd din vedere) elemente esențiale, care, deși la o primă vedere ar părea minore, chiar insignifiante, la o analiză mai atentă am putea ajunge la concluzia că un astfel de detaliu considerat minuscul poate crea o problemă mult mai mare decât era așteptat. În prezentul articol ne vom opri asupra unei probleme uzuale, des trecută cu vederea, și anume: drepturile de autor asupra fotografiilor ori asupra imaginilor. Da, acel ”copyright” despre care toată lumea a auzit dar aproape nimeni nu știe exact în ce anume constă.

În primul rând, când vorbim despre mediul online, ne referim la tot ceea ce înseamnă social media, bloguri, forumuri, publicații online, site-uri de vânzare ori de prezentare etc. Atât timp cât o imagine este prezentată pe un website, fără a fi indicată sursa, autorul sau alte date relevante, poate fi vorba de o încălcare a drepturilor de autor ale unei persoane indiferent de platforma unde s-a concretizat publicarea respectivei imagini.

Dar ce anume sunt aceste drepturi de autor? Într-o formulare succintă, drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor legale de care se bucură autorul cu referire la opera creată de el. În alte cuvinte, copyright-ul reprezintă dreptul fiecărui autor de a hotărî soarta propriei creații. În acest sens, autorul operei hotărăște când o aduce la cunoștință publică, în ce formă, cât o menține expusă, eventual cine are dreptul să o utilizeze. Într-un limbaj metaforic, autorul unei opere are tot dreptul să spună ”asta e opera mea și fac ce vreau cu ea!”.

În România există o lege care reglementează aceste raporturi, respectiv Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conform acestei legi este considerat autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. Atât de simplu încât pare banal. Și ar fi într-adevăr simplu, dacă nu ar fi de fapt extrem de complicat!

Conform articolului 7 din Legea menționată anterior, Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, iar mai apoi la litera f) din enumerare sunt menționate operele fotografice. În alte cuvinte, fotografiile cad sub incidența Legii! Mai cu seamă utilizarea lor fără a respecta prevederile legale în materie.

”Copyright-ul” are în componența sa alte două tipuri de drepturi: drepturile morale și drepturile patrimoniale. Diferența esențială dintre cele două atribute ale dreptului de proprietate (asupra unei imagini) este aceea că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Printre drepturile morale prevăzute de lege, putem enumera:

• dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
• dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
• dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;

• dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
• dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Prin drepturi patrimoniale se înțeleg acele drepturi distincte de cele enumerate anterior și exclusive ale autorului de autoriza, respectiv de a interzice:

• reproducerea operei;
• distribuirea operei;
• importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă;
• închirierea operei;
• împrumutul operei;

• comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
• radiodifuzarea operei;
• retransmiterea prin cablu a operei;
• realizarea de opere derivate.

Un alt element esențial la care face referire Legea 8/1996 în ceea ce privește domeniul drepturilor de autor privind operele fotografice este dreptul de suită. Astfel, autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită, acesta reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul net de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor. Mai mult decât atât, autorul operei are și dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.

Aceeași Lege 8/1996 prevede totuși și o serie de excepții, adică, situații în care sunt permise utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștință publică, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații. Totuși, există și o condiție a unei astfel de utilizări, respectiv, această utilizare să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor.

Cu titlu de exemplu, este permisă reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice. În acest context, există totuși o limitare: dacă imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale, atunci o astfel de reproducere nu este permisă!

În toate cazurile în care este reprodusă o operă grafică, trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil, iar în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze obligatoriu şi locul unde se găseşte originalul.

Nerespectarea drepturilor de autor poate atrage răspunderea în materie civilă a persoane care nu a respectat prerogativele de proprietate ale altei persoane asupra unei opere. Această răspundere nu este una tocmai ușoară, întrucât, daunele pecuniare la care este îndreptățit deținătorul drepturilor de proprietate asupra imaginii ori a fotografiei se pot ridica la sume cu surprinzător de multe zerouri. Dacă dorești să afli care sunt condițiile în care poți utiliza o opera fotografică pe site-ul tău, te invităm să lecturezi rapid și articolul special dedicat acestui subiect.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/9XfSFjcwGh0

Dispozițiile care reglementează Marca Uniunii Europene sunt cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind Marca Uniunii Europene.

Un prim aspect important în ceea ce privește marca UE este reprezentat de caracterul unitar al acesteia. Acesta presupune faptul că marca produce aceleași efecte în întreaga Uniune, iar orice modificare ori sancțiune referitoare la aceasta nu se poate dispune decât cu efect în întreaga Uniune, singurele excepții fiind prevăzute în mod strict în Regulament.

Prin raportare la legea națională aplicabilă mărcilor, Regulamentul prevede condiții suplimentare sau elemente de noutate mai ales în ceea ce privește protecția drepturilor titularului unei mărci sau proceduri suplimentare la care poate recurge solicitantul sau titularul mărcii.

Regulamentul, conține suplimentar dispoziții referitoare la posibilitatea de a transfera marca. În acest sens, marca UE poate fi transferată, chiar independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau numai pentru o parte a produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată. Cu toate acestea, transferul întregii întreprinderii presupune în mod obligatoriu și transferul mărcii, afară de cazul în care există o convenție contrară sau excepția rezultă în mod evident din împrejurări. Spre deosebire de Legea Nr. 84/1998, Regulamentul prevede și situația în care o marcă UE poate fi inclusă în procedura de insolvență, singura procedură fiind aceea care a fost deschisă în statul membru pe teritoriul căruia se situează centrul intereselor principale ale debitorului.

Un alt avantaj al Regulamentului este reprezentat de posibilitatea revendicării seniorității unei mărci, în cererea de înregistrare a mărcii, după depunerea cererii sau după înregistrarea mărcii. Astfel, titularul unei mărci anterioare înregistrate într-un stat membru care depune o cerere de înregistrare a unei mărci identice ca marcă UE, pentru produse sau servicii identice, se poate prevala de senioritatea mărcii anterioare în ceea ce privește statul membru în care sau pentru care aceasta a fost înregistrată. Același mecanism se aplică și în cazul în care titularul unei mărci UE înregistrate este și titularul unei mărci anterioare înregistrate într-un stat membru, acest caz fiind specific situației în care revendicarea seniorității are loc ulterior înregistrării mărcii UE. În toate cazurile, unicul efect este faptul că atunci când titularul mărcii UE renunţă la marca anterioară sau o lasă să se stingă, este considerat ca beneficiind în continuare de aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut dacă marca anterioară continua să fie înregistrată. Senioritatea revendicată pentru marca UE se stinge atunci când marca anterioară a cărei senioritate a fost revendicată este declarată nulă sau titularul acesteia este decăzut din drepturi.

Tot în Regulament sunt prevăzute în mod expres efectele decăderii sau ale nulității, arătându-se că marca UE nu a avut, începând cu data depunerii cereri de decădere, respectiv încă de la început efectele prevăzute de Regulament. În plus, se prevede că pronunțarea hotărârii de decădere sau de nulitate nu aduce atingere, ca regulă, hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat și au fost executate, precum și contractelor încheiate și executate înainte de pronunțarea hotărârii în cauză.

Regulamentul prevede și posibilitatea introducerii unei căi de atac împotriva oricăruia dintre forurile de decizie ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală. Acest drept este recunoscut în favoarea oricărei părți a procedurii care a dus la luarea respectivei decizii, cu excepția situației în care decizia a fost pronunțată în favoarea sa. Competența de a soluționa calea de atac aparține camerei de recurs a Oficiului care se pronunță la rândul ei prin decizie. Deciziile camerei de recurs pot forma obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului pentru motive de necompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea TFUE, nerespectarea Regulamentului sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori pentru abuzul de putere.

Spre deosebire de Legea nr. 84/1998 care prevede doar procedura de revocare pentru erori materiale, Regulamentul face distincție între erori materiale și erori care aduc atingere drepturilor unei părți. Astfel, în prima situație sunt încadrate erorile lingvistice, greșelile de transcriere, omisiunile manifeste, precum și erorile tehnice imputabile Oficiului, fiind aplicabilă procedura rectificării; în a doua situație sunt încadrate orice alte erori imputabile Oficiului prin care sunt încălcate drepturi ale părților, putându-se dispune revocarea. Atât rectificarea, cât și revocarea se dispun din oficiu sau la cererea uneia dintre părțile la procedură. Se impune mențiunea că Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 84/1998 prevede posibilitatea rectificării pentru erori imputabile OSIM, fie OSIM, fie titularului.

În măsura în care solicitantul, titularul unei mărci UE sau orice parte la o procedură în fața Oficiului nu a respectat un termen impus de Oficiu din motive ce exclud culpa sa, acesta/aceasta poate cere, în termen de două luni de la încetarea cauzei de împiedicare, repunerea în termen în condițiile art. 104 din Regulament. Dacă una dintre aceste persoane a omis să respecte un termen impus de Oficiu, aceasta poate cere continuarea procedurii, cu condiția îndeplinirii actului omis la momentul formulării cererii și respectarea unui termen de două luni de când termenul omis s-a împlinit.

Un alt avantaj prevăzut în Regulament se referă la posibilitatea de consultare a dosarului unei cereri de înregistrare, chiar înainte de publicarea cererii și fără a fi necesar acordul solicitantului, oferită persoanei care dovedește că solicitantul cererii a afirmat că după înregistrarea mărcii se va prevala de aceasta împotriva sa.

Solicitantul sau titularul unei mărci UE poate să ceară transformarea cererii sale sau a mărcii sale UE în cerere de înregistrare a mărcii naţionale, dacă cererea de înregistrare a mărcii UE este respinsă, retrasă sau considerată retrasă sau marca UE încetează să mai producă efecte. Transformarea nu are loc, ca regulă, atunci când titularul mărcii UE a fost decăzut din drepturi din cauza neutilizării acestei mărci sau în vederea unei protecţii într-un stat membru în care cererea sau marca UE prezintă un motiv de respingere, de revocare sau de nulitate în ceea ce privește înregistrarea.

Efectele mărcii UE sunt reglementate exclusiv prin dispoziţiile Regulamentului, iar în ceea ce privește alte aspecte sau încălcarea drepturilor conferite de o marcă UE, acestea intră sub incidenţa dreptului intern aplicabil. Cu toate acestea, Regulamentul nu exclude posibilitatea formulării unor acţiuni cu privire la o marcă UE în temeiul legislaţiei unui stat membru, în special în ceea ce privește răspunderea civilă sau concurenţa neloială.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/Q3CO1ZOZ6ZI

Drepturile asupra mărcilor beneficiază de o protecție legală atât la nivel național, cât și la nivel european și internațional. În acest context prezintă relevanță Legea Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene și Convenția din 1883 de la Paris pentru protecția proprietății industriale, revizuită la Stockholm la data de 14 iulie 1967.

Conform art. 4 din Legea Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM. Titularul acestui drept este reprezentat de persoana fizică sau juridică, de drept privat sau de drept public, pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor. De asemenea, un eventual conflict asupra unei mărci va fi soluționat în favoarea solicitantului care a depus primul, în condițiile legii, cererea de înregistrare.

De la momentul înregistrării mărcii, titularul său dobândește un drept exclusiv asupra acesteia, legea oferindu-i acestuia posibilitatea de a solicita luarea anumitor măsuri prin care este asigurată exercitarea efectivă a drepturilor sale.

Proceduri prin care este împiedicată înregistrarea sau utilizarea unei mărci identice sau similare de către un terț:

1. Observațiile scrise. Conform art. 20 din Legea nr. 84/1998, orice persoană fizică sau juridică poate formula observații scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute de art. 5 alin. (1), în termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare, fără a dobândi însă calitatea de parte în procedura de înregistrare.
2. Opoziția. Articolul 26 din Legea privind mărcile și indicațiile geografice prevede dreptul oricărei persoane interesate de a formula opoziție la înregistrarea unei mărci în măsura în care este incident unul dintre motivele relative de refuz prevăzute de art. 6. Opoziția se poate formula în termen de cel mult două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii, fiind obligatorie forma scrisă, indicarea temeiurilor de drept, motivarea și plata taxei prevăzute de lege.
   
   Printre motivele relative de refuz pentru care se poate formula opoziție se numără următoarele:
   
   • marca ce se dorește a fi înregistrată este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată.
   • marca ce se dorește a fi înregistrată este identică sau similară cu marca anterioară și produsele sau serviciile pe care cele două mărci le desemnează sunt identice sau similare, astfel încât se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
   • marca ce se dorește a fi înregistrată este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, chiar dacă este destinată pentru produse sau servicii care nu sunt similare, în măsura în care marca anterioară se bucură de un renume în România, iar utilizarea mărcii ulterioare ar duce la obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestora.
   • cazul de opoziție de la lit. c) este aplicabil și în cazul în care marca anterioară este o marcă a Uniunii Europene care se bucură de un renume la nivelul Uniunii Europene.
     
     În toate aceste cazuri, înregistrarea mărcii ulterioare se poate realiza doar dacă titularul dreptului este de acord cu înregistrarea mărcii ulterioare, în caz contrar marca fiind susceptibilă de a fi anulată.
     
3. Acțiunea în contrafacere. Titularul unei mărci poate solicita interzicerea utilizării de către terți, în activitatea lor comercială și în lipsa consimțământului său:
   
   • a unui semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;
   • a unui semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă;
   • a unui semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii chiar diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora.
   • a unui semn identic sau asemănător cu marca, utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele sau serviciile, dacă utilizarea semnului atrage obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora.
     
     Pentru a fi dispusă această măsură, titularul mărcii trebuie să se adreseze instanței de judecată competente. Dreptul de a solicita interzicerea folosirii de către terți a unei a unei mărci este recunoscut titularului mărcii numai după publicarea înregistrării mărcii. În cazul în care astfel de acte sunt săvârșite ulterior publicării cererii de înregistrare, dar anterior publicării înregistrării, titularul are dreptul doar la despăgubiri, conform dreptului comun.
     
4. Conform art. 102 din Legea privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, săvârșirea fără a drept a următoarelor fapte:
   
   • contrafacerea unei mărci. Prin contrafacere se înțelege acțiunea de a realiza sau utiliza, de către un terț în activitatea sa comercială și fără consimțământul titularului, a unui semn pentru care titularul mărcii poate formula o acțiune în contrafacere, cazurile fiind identice. Se impune însă mențiunea că, atunci când marca se bucură de un renume în România, pentru a se angaja răspunderea penală este suficient și ca acțiunea de contrafacere să producă un prejudiciu titularului mărcii.
   • punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare. Acțiunea constă în oferirea, comercializarea, deținerea în scopul punerii în circulație, importul, exportul sau tranzitul produselor ori oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn.
5. Repararea prejudiciului. Pentru prejudiciile cauzate prin comiterea infracțiunilor mai sus menționate, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri în condițiile dreptul comun. Drept consecință, vor fi aplicabile dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală.
   

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/7r59pbkQY6U

Cazurile de anulare și revocare a mărcilor înregistrate în Registrul mărcilor sunt prevăzute în art. 5, art. 6 și art. 98 din Legea Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

În ceea ce privește anularea înregistrării mărcii se face distincție între motivele de nulitate absolută și motivele de nulitate relativă, acestea reprezentând de asemenea și motive de refuz la înregistrare.

Conform art. 5 reprezintă motive de nulitate absolută a unei mărci înregistrate, următoarele:

1. Semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2care prevede definiția mărcii, mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv sau care sunt compuse exclusiv din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile loiale și constante.
2. Mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații care sunt folosite pentru a desemna caracteristici ale produsului sau serviciului, precum: calitatea, cantitatea, valoarea etc. sau mărcile care sunt constituite exclusiv din forma produsului, de exemplu atunci când aceasta este impusă chiar de natura produsului.
3. Mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la proveniența geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului.
4. Mărcile excluse de la înregistrare, potrivit prevederilor naționale, europene sau acordurilor internaționale, după caz, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice, protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri și protecția specialităților tradiționale garantate. Mai mult decât atât, sunt susceptibile de a fi anulate mărcile care sunt compuse sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante înregistrată conform dispozițiilor legale.
5. Mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sau care conțin, fără consimțământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România.
6. Mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente, reproduceri sau imitații de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control și garanție, blazoane, inițiale sau denumiri aparținând țărilor Uniunii, după caz, organizațiilor internaționale interguvernamentale și care intră sub incidența art. 6 ter din Convenția de la Paris, precum și ecusoane, embleme, insigne, blazoane sau semne heraldice de interes public care nu sunt avute în vedere de art. 6 ter din Convenția de la Paris.
7. Mărcile care conțin semne de înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios.

Conform art. 6 reprezintă motive de nulitate relativă a unei mărci înregistrate, următoarele:

1. Marca este identică cu o marcă anterioară, iar produsele și serviciile pentru care marca a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată ori din motive de identitate sau similitudine a mărcilor și produselor/serviciilor în cauză, se poate crea în percepția publicului un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
2. Marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România sau în Uniunea Europeană dacă a fost înregistrată pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau chiar diferite, atunci când marca anterioară se bucură de un renume în România, sau în cazul mărcii Uniunii Europene în Uniunea Europeană și dacă utilizarea mărcii ulterioare ar duce fără motiv justificat la obținerea unor foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestora.
3. Există o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, depusă înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii/de data priorității invocate, dacă această denumire conferă persoanei dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România și sub rezerva înregistrării sale ulterioare.
4. Există un semn asupra căruia au fost dobândite drepturi anterior datei de depunere a cererii de înregistrare/datei priorității invocate, dacă acest semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România.
5. Înregistrarea mărcii este solicitată de mandatarul/reprezentantului titularului în nume propriu și fără consimțământul titularului mărcii.
6. Există un drept anterior, în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială.
7. Marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în străinătate, dacă la data depunerii cererii solicitantul era de rea-credință.

Anularea înregistrării mărcii este de competența Tribunalului București, calitate procesuală activă având orice persoană interesată. Pe lângă motivele prevăzute în art. 5 și art. 6 din Legea Nr. 84/1998, art. 56 din aceeași lege prevede, în plus, că anularea poate fi cerută și atunci când înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință.

În ceea ce privește termenul în care poate fi introdusă acțiunea în anulare a înregistrării mărcii, legea prevede că acțiunea poate fi introdusă oricând în perioada de protecție a mărcii. Mai mult decât atât, dacă un motiv de nulitate există numai pentru o parte a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea va produce efecte numai cu privire la acestea.

Este posibil însă, ca titularul mărcii anterioare să tolereze folosirea unei mărci ulterioare, caz în care acesta nu va putea solicita anularea și nici nu se va putea opune utilizării dacă a tolerat această situație pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani, dar nici titularul mărcii ulterioare nu se poate opune utilizării mărcii anterioare sau semnului anterior, chiar dacă acestea nu mai pot fi invocate împotriva mărcii ulterioare. Prin excepție, titularul mărcii anterioare va putea introduce acțiunea în anulare și se va putea opune utilizării mărcii dacă înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credință.

Revocarea unei mărci este prevăzută de art. 98 din Legea Nr. 84/1998, conform căruia înregistrarea, reînnoirea înregistrării unei mărci sau modificarea înscrisă în Registru, efectuată în mod evident din eroare materială, poate duce la revocarea acestor acte. Revocarea se poate dispune de OSIM, în termen de cel mult două luni de la data înregistrării sau înscrierii, fiind necesar ca aceasta să fie motivată și publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/7EwWeNyzSwQ

1. Obligații ale prestatorilor unui serviciu public de comunicaţii electronice /furnizorilor reţelei de comunicaţii electronice:

• Să ia măsurile tehnice şi organizaţionale corespunzătoare pentru protejarea securităţii serviciilor lor care să asigure un nivel de securitate corespunzător riscurilor.
  
  Aceste măsuri realizează cel puțin:
  • garantează că datele cu caracter personal pot fi accesate exclusiv de personalul autorizat şi în scopuri autorizate din punct de vedere juridic;
  • protejează datele cu caracter personal stocate sau transmise, împotriva distrugerii accidentale sau ilicite, împotriva pierderii sau deteriorării accidentale şi împotriva stocării, prelucrării, accesării sau divulgării ilicite;
  • asigură punerea în aplicare a unei politici de securitate în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.

• în cazul riscului de încălcare a securităţii reţelei, trebuie să informeze abonaţii despre acest risc şi, dacă riscul este în afara sferei măsurilor pe care le pot lua, informează abonații despre remediile posibile, inclusiv prin indicarea costurilor implicate.
• în cazul unei încălcări a securităţii datelor cu caracter personal notifică, fără întârzieri nejustificate, autoritatea naţională competentă despre respectiva încălcare și indică, de asemenea, consecinţele încălcării securităţii datelor cu caracter personal şi măsurile propuse sau adoptate în vederea remedierii acestora.
• atunci când încălcarea securităţii datelor cu caracter personal ar putea aduce atingere datelor cu caracter personal şi vieţii private ale unui abonat sau ale unei persoane, notifică respectiva încălcare, fără întârzieri nejustificate, abonatului sau persoanei în cauză, cu excepția situației în care demonstrează autorității competente că au aplicat măsuri tehnologice adecvate de protecţie care să asigure faptul că datele devin neinteligibile persoanelor care nu sunt autorizate să le acceseze.

În cazul în care furnizorul nu a notificat deja abonatul sau persoana în cauză, autoritatea naţională competentă poate să îi solicite să facă acest lucru. Notificarea cuprinde cel puţin natura încălcării securităţii datelor cu caracter personal şi datele de contact unde pot fi obţinute mai multe informaţii şi recomandă măsuri de diminuare a posibilelor efecte negative.

• păstrează o evidenţă a încălcărilor securităţii datelor cu caracter personal, care cuprinde o descriere a situaţiei în care a avut loc încălcarea, a efectelor acesteia şi a măsurilor de soluţionare luate.
• se asigură că datele de transfer referitoare la abonaţi şi utilizatori, prelucrate şi stocate, sunt şterse sau trecute în anonimat de îndată ce nu mai sunt necesare pentru transmiterea comunicaţiei, cu următoarele excepții:
  • datele de transfer necesare în vederea facturării serviciilor oferite abonatului sau plăţii conexiunii pot să fie prelucrate. Prelucrarea lor este permisă doar până la sfârşitul perioadei în care factura poate fi contestată prin lege sau plata poate fi urmărită. Este necesară informarea utilizatorilor şi abonaţilor despre tipurile de date de transfer care sunt prelucrate şi despre durata prelucrării.
  • în scopul comercializării de servicii de comunicaţii electronice sau al furnizării de servicii cu valoare adăugată, se pot prelucra aceste date, în măsura şi pe durata de timp necesare comercializării sau furnizării acestor servicii, dacă abonatul sau utilizatorul şi-a dat, în prealabil, consimţământul în acest sens. Este necesară informarea utilizatorilor şi abonaţilor despre tipurile de date de transfer care sunt prelucrate şi despre durata prelucrării, înaintea obţinerii acordului.

• în cazul în care există posibilitatea prezentării identificării liniei de apel aceștia trebuie:
  • să ofere utilizatorului apelant posibilitatea de a împiedica identificarea liniei de apel în mod simplu şi gratuit, la fiecare apel și abonatului apelant, pentru fiecare linie.
  • să ofere abonatului apelant posibilitatea ca, prin mijloace simple şi în mod gratuit, să împiedice prezentarea identificării liniei de apel pentru apelurile care intră.
  • şi dacă identificarea liniei de apel este prezentată înaintea stabilirii legăturii, să ofere abonatului apelat posibilitatea ca, prin mijloace simple, să respingă apelurile care intră dacă prezentarea identificării liniei de apel a fost restricţionată de utilizatorul sau abonatul apelant.
  • să ofere abonatului apelat posibilitatea ca, prin mijloace simple şi în mod gratuit, să împiedice prezentarea identificării liniei de conectare către utilizatorul apelant.

• să informeze utilizatorii şi abonaţii, înainte de obţinerea acordului lor, despre tipul de date de localizare, altele decât datele de transfer care vor fi prelucrate, despre scopul şi durata prelucrării şi dacă datele respective vor fi transmise unor terţe părţi în scopul furnizării de servicii suplimentare.

Este important de precizat faptul că aceste date pot fi prelucrate doar dacă sunt anonime sau cu acordul utilizatorilor sau abonaţilor respectivi, în măsura şi pe perioada cât sunt necesare în vederea furnizării unui serviciu suplimentar. Prelucrarea unor astfel de date trebuie limitată la persoanele care acţionează sub autoritatea furnizorului reţelei de comunicaţii publice sau de servicii publice de comunicaţii electronice sau a terţei părţi care furnizează serviciul suplimentar şi trebuie să se limiteze la prelucrarea strict necesară pentru furnizarea serviciului suplimentar respectiv.

2. Drepturi ale utilizatorului/abonatului/persoanei:

• de a fi informat despre riscul de încălcare a securităţii reţelei și despre remediile posibile.
• de a fi notificat atunci când încălcarea securităţii datelor cu caracter personal ar putea aduce atingere datelor cu caracter personal şi vieţii private.
• la confidenţialitatea comunicaţiilor şi a datelor de transfer, fiind interzise acțiunile de interceptare sau supraveghere a comunicațiilor și datelor de transfer de către alte persoane, în lipsa acordului său.
• ca stocarea de informații sau dobândirea accesului la acestea să nu fie permisă în lipsa acordului său și numai dacă, în prealabil, a primit informații clare și complete.
• de a-şi retrage consimţământul pentru prelucrarea datelor de trafic, utilizate în scopul comercializării de servicii de comunicaţii electronice sau al furnizării de servicii cu valoare adăugată, în orice moment.
• de a primi facturi fără detaliere.
• de a împiedica identificarea liniei de apel în mod simplu şi gratuit.
• abonatului apelant, de a împiedica prezentarea identificării liniei de apel pentru apelurile care intră.
• abonatului apelat, de a respinge apelurile care intră, dacă prezentarea identificării liniei de apel a fost restricţionată de utilizatorul sau abonatul apelant și posibilitatea ca, prin mijloace simple şi în mod gratuit, să împiedice prezentarea identificării liniei de conectare către utilizatorul apelant.
• în cazul în care a fost obţinut acordul pentru prelucrarea datelor de localizare, altele decât datele de transfer, să aibă în orice moment posibilitatea de a-şi retrage acordul și să aibă posibilitatea, prin mijloace simple şi în mod gratuit, să refuze temporar prelucrarea acestor date, la fiecare conectare la reţea sau la fiecare transmisie a unei comunicaţii.
• ca prin mijloace simple şi în mod gratuit, să blocheze transferul automat de apeluri de la o terţă parte către terminalul abonatului.
• de a fi informat, în mod gratuit şi înainte de a fi inclus în vreo listă, despre scopul sau scopurile unei liste imprimate sau electronice de abonaţi, accesibilă publicului sau care poate fi consultată prin serviciile de informaţii, în care pot fi incluse datele sale personale şi despre orice utilizare ulterioară.
• de a hotărî dacă datele sale personale se includ într-o listă publică de abonaţi, cu mențiunea că neincluderea într-o astfel de listă, verificarea, corectarea sau retragerea de date personale din aceasta trebuie să fie gratuite.
• în cazul comunicărilor nesolicitate, de a se opune, într-un mod simplu şi gratuit, folosirii datelor lor de contact electronice, obținute în contextul vânzării unui produs sau a unui serviciu, în momentul culegerii acestora şi cu ocazia fiecărui mesaj ulterior, în cazul în care clientul nu a refuzat iniţial utilizarea acestor date.

Sursă fotografie: https://unsplash.com/photos/mw6Onwg4frY

1. Care este domeniul de aplicare al Directivei?

Directiva urmărește armonizarea dispozițiilor naționale în vederea asigurării unui nivel echivalent de protecţie în special a dreptului la confidenţialitate şi la respectarea vieţii private, în domeniul prelucrării de date cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice şi a asigurării liberei circulaţii a acestor date, a serviciilor şi echipamentelor de comunicaţii electronice în interiorul Comunităţii. Trebuie precizat că aceasta urmărește, de asemenea, protecţia intereselor legitime ale abonaţilor persoane juridice.

2. Care sunt domeniile în care Directiva nu se aplică?

Directiva nu se aplică activităţilor care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene, activităţilor legate de siguranţa publică, de apărare, de siguranţa statului şi activităţilor statului în domeniul legii penale.

3. Care sunt serviciile vizate de Directivă?

Directiva se aplică prelucrării datelor cu caracter personal legate de furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, prin intermediul reţelelor publice de comunicaţii din cadrul Comunităţii, inclusiv al reţelelor publice de comunicaţii care presupun colectarea de date şi dispozitive de identificare.

Astfel, Directiva conține dispoziții referitoare la securitatea prelucrării datelor, confidențialitatea comunicațiilor, datele de transfer, identificarea apelurilor și a liniilor de conectare, datele de localizare, transferul automat al apelurilor, listele de abonați și comunicațiile nesolicitate.

4. Obligații ale statelor membre impuse de Directivă:

• de a asigura confidenţialitatea comunicaţiilor şi a datelor de transfer aferente, transmise prin intermediul unei reţele de comunicaţii publice sau unor servicii publice de comunicaţii electronice, prin legislaţia internă. Acestea interzic astfel în special: ascultarea, înregistrarea, stocarea sau alte tipuri de interceptare sau supraveghere a comunicaţiilor şi a datelor de transfer aferente de către persoane altele decât utilizatorul, fără acordul utilizatorului în cauză.

Prin excepție, este permisă înregistrarea autorizată prin lege a comunicaţiilor şi a datelor de transfer aferente, în cursul desfăşurării procedurilor juridice comerciale având drept scop furnizarea dovezii unei tranzacţii comerciale sau pentru alte comunicări comerciale.

• de a se asigura că stocarea de informaţii sau dobândirea accesului la informaţiile deja stocate în echipamentul terminal al unui abonat sau utilizator este permisă doar cu condiţia ca abonatul sau utilizatorul în cauză să îşi fi dat acordul, după ce în prealabil a primit informaţii clare şi complete.

Prin excepție, este permisă stocarea sau accesul tehnic cu unicul scop de a efectua transmisia comunicării printr-o reţea de comunicaţii electronice sau în cazul în care acest lucru este strict necesar în vederea furnizării de către furnizor a unui serviciu al societăţii informaţionale cerut în mod expres de către abonat sau utilizator.

• de a asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern în vederea asigurării unui echilibru între dreptul abonaților de a primi facturi detaliate și dreptul acestora la confidenţialitate, prin asigurarea de metode alternative de plată şi comunicaţii care respectă mai mult dreptul la confidenţialitate al respectivilor abonaţi sau utilizatori.
• de a se asigura că, în cazul în care există posibilitatea prezentării identificării liniei de apel şi de conectare, prestatorul de servicii publice de comunicaţii electronice informează publicul despre aceasta şi despre posibilităţile existente.
• de a se asigura că există proceduri transparente prin care se reglementează modul în care furnizorul unei reţele publice de comunicaţii sau al unui serviciu public de comunicaţii electronice poate să nu ţină seama:
  • de eliminarea prezentării identificării liniei de apel, temporar, la cererea unui abonat care doreşte detectarea unor apeluri răuvoitoare sau de hărţuire.
  • de eliminarea prezentării identificării liniei de apel şi de refuzul sau absenţa temporară a acordului abonatului sau utilizatorului faţă de prelucrarea datelor de localizare pentru o linie, în cazul organizaţiilor care primesc apeluri de urgenţă, cum ar fi activitățile de urmărire penală, serviciile de ambulanţă sau pompierii, în scopul acţionării eficiente în urma unor astfel de apeluri.
• de a se asigura că orice abonat sau utilizator are posibilitatea, prin mijloace simple şi în mod gratuit, să blocheze transferul automat de apeluri de la o terţă parte către terminalul abonatului.
• de a se asigura că abonaţii sunt informaţi, în mod gratuit şi înainte de a fi incluşi în vreo listă, despre scopul sau scopurile unei liste imprimate sau electronice de abonaţi, accesibilă publicului sau care poate fi consultată prin serviciile de informaţii, în care pot fi incluse datele lor personale şi despre orice posibilă utilizare ulterioară existentă în baza funcţiilor de căutare, incluse în versiunea electronică a listei.
• de a se asigura că abonaţii au posibilitatea să hotărască dacă datele lor personale se includ într-o listă publică de abonaţi şi, în caz afirmativ, în ce măsură aceste date sunt relevante pentru scopul listei enunţat de furnizor şi că pot să verifice, corecteze sau retragă astfel de date.
• de a se asigura că interesele legitime ale abonaţilor, alţii decât persoane fizice, sunt eficient protejate în ceea ce privește includerea lor în liste publice de abonați și în privința comunicărilor nesolicitate.
• de a adopta măsurile necesare pentru a se asigura că comunicările nesolicitate în scopul promovării directe, nu sunt permise fără consimţământul abonaţilor sau al utilizatorilor în cauză sau pentru abonaţii sau utilizatorii care nu doresc să primească astfel de comunicări.

Referitor la comunicările nesolicitate, Directiva prevede că folosirea sistemelor de apelare şi comunicare automate, fără intervenţie umană, a faxurilor sau a poştei electronice în scopuri de marketing direct este permisă numai în legătură cu acei abonaţi sau utilizatori care şi-au dat în prealabil consimţământul. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană fizică sau juridică obţine de la clienţii săi datele de contact electronice pentru poştă electronică, în contextul vânzării unui produs sau a unui serviciu, aceasta poate folosi respectivele date de contact pentru promovarea directă a propriilor produse sau a serviciilor similare, cu condiţia ca respectivilor clienţi să li se ofere în mod clar şi distinct posibilitatea de a se opune, într-un mod simplu şi gratuit, folosirii datelor lor de contact electronice în momentul culegerii acestora şi cu ocazia fiecărui mesaj ulterior, în cazul în care clientul nu a refuzat iniţial utilizarea acestor date în scopurile indicate.

În orice caz, este interzisă trimiterea de mesaje electronice în scopuri de promovare directă de produse sau servicii cu ascunderea identităţii expeditorului sau cu indicarea unei identităţi false a acestuia, fără indicarea unei adrese valabile la care destinatarul să poată trimite o cerere de încetare a trimiterii unor astfel de comunicări.

Este important de menționat că se poate aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor privind confidențialitatea comunicărilor, datele de transfer, prezentarea şi restricţionarea identificării apelurilor şi a liniilor de conectare și datelor de localizare, în cazul în care restrângerea lor constituie o măsură necesară, corespunzătoare şi proporţională în cadrul unei societăţi democratice pentru a proteja securitatea naţională, apărarea, siguranţa publică sau pentru prevenirea, investigarea, descoperirea şi urmărirea penală a unor fapte penale sau a folosirii neautorizate a sistemelor de comunicaţii electronice, fiind permisă reținerea temporară de date pentru o perioadă limitată.

Pentru a se asigura efectivitatea drepturilor prevăzute în Directivă, se prevede că statele membre stabilesc regimul penalităţilor, inclusiv sancţiunile penale, dacă este cazul, aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în baza Directivei şi adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura de punerea în aplicare a acestora. Penalităţile prevăzute trebuie să fie efective, proporţionale şi descurajatoare şi se pot aplica indiferent de momentul în care a intervenit încălcarea, chiar dacă aceasta a fost rectificată ulterior.

Sursă fotografie: https://unsplash.com/photos/EhTcC9sYXsw

Prevederile Legii se aplică prelucrării de date cu caracter personal legate de furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, prin intermediul reţelelor publice de comunicaţii electronice, inclusiv al reţelelor publice de comunicaţii electronice care presupun dispozitive de colectare a datelor şi de identificare.

Cu toate acestea, Legea nu se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate în cadrul activităţilor în domeniul apărării naţionale şi securităţii naţionale și în cadrul activităţilor de combatere a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice, precum şi în cadrul altor activităţi din dreptul penal.

În ceea ce privește măsurile de securitate, se prevede că Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) poate audita măsurile luate de furnizori şi poate emite recomandări cu privire la cele mai bune practici privind nivelul de securitate care trebuie atins de aceste măsuri. Drept consecință, autoritatea competentă prevăzută de Directivă este, conform legii naționale, ANSPDCP. Se prevede, de asemenea, că măsurile adoptate trebuie să asigure un nivel de securitate proporţional cu riscul existent, având în vedere posibilităţile tehnice de ultimă oră şi costurile implementării acestor măsuri.

ANSPDCP poate să stabilească circumstanţele în care furnizorii sunt obligaţi să notifice încălcări ale securităţii datelor cu caracter personal, formatul unei astfel de notificări şi modalităţile în care se va face notificarea. Se prevede în plus, obligația furnizorilor de a stabili proceduri interne pentru a răspunde solicitărilor de accesare a datelor cu caracter personal ale utilizatorilor. La cerere, furnizorii oferă ANSPDCP informaţii despre procedurile respective, numărul de solicitări primite, justificarea legală invocată în solicitare şi răspunsul oferit solicitanţilor.

Referitor la confidențialitatea comunicărilor și a datelor de trafic, de principiu, aceasta este garantată. Ascultarea, înregistrarea, stocarea şi orice altă formă de interceptare ori supraveghere a comunicărilor şi a datelor de trafic aferente sunt interzise, cu excepţia situațiilor în care:

• acestea se realizează de utilizatorii care participă la comunicarea respectivă;
• utilizatorii care participă la comunicarea respectivă şi-au dat, în prealabil, consimţământul scris cu privire la efectuarea acestor operaţiuni.

Stocarea de informaţii sau obţinerea accesului la informaţia stocată în echipamentul terminal al unui abonat ori utilizator este permisă numai cu îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:

• abonatul sau utilizatorul în cauză şi-a exprimat acordul;
• abonatului sau utilizatorului în cauză i s-au furnizat informaţii clare şi complete, expuse într-un limbaj uşor de înţeles și care includ menţiuni cu privire la scopul procesării acestor informații.

Aceste dispoziții nu aduc atingere posibilităţii de a efectua stocarea sau accesul tehnic la informaţia stocată:

• atunci când aceste operaţiuni sunt realizate exclusiv în scopul efectuării transmisiei unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice;
• atunci când aceste operaţiuni sunt strict necesare în vederea furnizării unui serviciu al societăţii informaţionale, solicitat în mod expres de către abonat sau utilizator.

În cazul în care furnizorul permite unor terţi stocarea sau accesul la informaţii stocate în echipamentul terminal al abonatului ori utilizatorului, informarea abonatului sau utilizatorului va include scopul general al procesării acestor informaţii de către terţi şi modul în care abonatul sau utilizatorul poate folosi setările aplicaţiei de navigare pe internet ori alte tehnologii similare pentru a şterge informaţiile stocate sau pentru a refuza accesul terţilor la aceste informaţii.

Datele de trafic referitoare la abonaţi şi la utilizatori, prelucrate şi stocate de către furnizor trebuie să fie şterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării. Prin excepție:

• prelucrarea efectuată în scopul facturării abonaţilor sau al stabilirii obligaţiilor de plată este permisă doar până la împlinirea unui termen de 3 ani de la data scadenţei obligaţiei de plată corespunzătoare.
• prelucrarea efectuată în scopul stabilirii obligaţiilor contractuale ce privesc abonaţii serviciilor cu plata în avans este permisă până la împlinirea unui termen de 3 ani de la data efectuării comunicării.

Emiterea facturilor detaliate se face la cererea abonaţilor, cu respectarea dreptului la viaţă privată al utilizatorilor apelanţi şi al abonaţilor apelaţi, iar informaţiile minime prezentate în cadrul facturilor detaliate sunt stabilite de ANRC.

În ceea ce privește prezentarea şi restricţionarea identităţii liniei apelante şi a liniei conectate se prevede în plus că:

• în cazul interconectării, furnizorul are obligaţia de a transmite la interfaţa dintre cele două reţele identitatea liniei apelante fără a o altera, modifica sau şterge.
• în cazul în care este oferită prezentarea identităţii liniei apelante, furnizorul are obligaţia de a pune la dispoziţie abonatului apelat, printr-un mijloc simplu şi gratuit, posibilitatea de a ascunde identitatea liniei apelante pentru apelurile primite.
• în cazul în care este oferită prezentarea identităţii liniei apelante sau a liniei conectate, furnizorii au obligaţia de a informa publicul în acest sens, inclusiv cu privire la disponibilitatea mijloacelor de ascundere a identităţii sau de respingere a acestor apeluri.

Referitor la prelucrarea datelor de localizare, altele decât datele de trafic, dispozițiile legii naționale prevăd în plus că această prelucrare este permisă și atunci când serviciul cu valoare adăugată cu funcţie de localizare are drept scop transmiterea unidirecţională şi nediferenţiată a unor informaţii către utilizatori. În ceea ce privește noțiunea de serviciu cu valoare adăugată, aceasta este sinonimă cu aceea de serviciu suplimentar. Se prevede în plus că furnizorul are obligaţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor sau abonaţilor un procedeu simplu şi gratuit pentru exercitarea dreptului de a-și retrage consimțământul privind prelucrarea acestor date și a dreptului de a refuza temporar prelucrarea datelor în cauză.

Legea instituie și obligația furnizorul de a pune la dispoziţia fiecărui abonat un mijloc simplu şi gratuit de a bloca redirecţionarea automată de către un terţ a apelurilor către echipamentul terminal al abonatului respectiv.

Abonaţii au dreptul de a le fi incluse datele cu caracter personal în toate registrele publice ale abonaţilor, în formă scrisă sau electronică. Persoanele care pun la dispoziţia publicului registre ale abonaţilor în formă scrisă sau electronică ori care furnizează servicii de informaţii privind abonaţii au obligaţia de a informa abonaţii, în mod gratuit și înainte de includere, cu privire la scopul întocmirii acestor registre în care pot fi incluse datele lor cu caracter personal, precum şi cu privire la orice posibilităţi ulterioare de utilizare a acestor date. Ulterior informării, furnizorii care atribuie numere de telefon abonaţilor au obligaţia de a le acorda acestora un termen de 45 de zile lucrătoare în care se pot opune includerii datelor necesare identificării lor în aceste registre. La expirarea celor 45 de zile lucrătoare, în cazul în care abonaţii nu şi-au exprimat voinţa în sens contrar, aceste date sunt incluse în registrele abonaților. De asemenea, abonaţii ale căror date cu caracter personal nu sunt disponibile furnizorilor pot solicita, în mod gratuit, includerea în toate registrele. Abonaţilor trebuie să li se asigure, în mod gratuit şi fără întârziere posibilitatea:

• de a decide dacă datele lor cu caracter personal, precum şi care dintre acestea vor fi sau nu incluse în registre;
• de a verifica, rectifica sau elimina datele cu caracter personal incluse în registre.

Este important de menționat că registrele pot fi utilizate în alt scop, în afara simplei căutări a datelor de contact, pe baza numelui şi, dacă este necesar, a unui număr limitat de alţi parametri, numai cu consimţământul expres prealabil al fiecărui abonat care figurează în aceste registre. Aceste prevederi referitoare la registrele abonaților se aplică şi abonaţilor persoane juridice cu privire la datele care permit identificarea acestora.

La solicitarea instanţelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, cu autorizarea prealabilă a instanței competente potrivit legii, furnizorii pun la dispoziţia acestora, de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

Solicitările se procesează în condiţii de confidenţialitate. Datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare solicitate nu fac obiectul ştergerii sau anonimizării de către furnizori, atunci când solicitarea formulată este însoţită ori urmată de o notificare cu privire la necesitatea menţinerii lor, în scopul identificării şi conservării probelor sau indiciilor temeinice, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri definitive a instanţei de judecată.

Sursă fotografie: https://unsplash.com/photos/rM7fqrIQb94