Cazurile de anulare și revocare a mărcilor înregistrate în Registrul mărcilor sunt prevăzute în art. 5, art. 6 și art. 98 din Legea Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
În ceea ce privește anularea înregistrării mărcii se face distincție între motivele de nulitate absolută și motivele de nulitate relativă, acestea reprezentând de asemenea și motive de refuz la înregistrare.
Conform art. 5 reprezintă motive de nulitate absolută a unei mărci înregistrate, următoarele:
- Semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2care prevede definiția mărcii, mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv sau care sunt compuse exclusiv din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile loiale și constante.
- Mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații care sunt folosite pentru a desemna caracteristici ale produsului sau serviciului, precum: calitatea, cantitatea, valoarea etc. sau mărcile care sunt constituite exclusiv din forma produsului, de exemplu atunci când aceasta este impusă chiar de natura produsului.
- Mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la proveniența geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului.
- Mărcile excluse de la înregistrare, potrivit prevederilor naționale, europene sau acordurilor internaționale, după caz, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice, protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri și protecția specialităților tradiționale garantate. Mai mult decât atât, sunt susceptibile de a fi anulate mărcile care sunt compuse sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante înregistrată conform dispozițiilor legale.
- Mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sau care conțin, fără consimțământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România.
- Mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente, reproduceri sau imitații de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control și garanție, blazoane, inițiale sau denumiri aparținând țărilor Uniunii, după caz, organizațiilor internaționale interguvernamentale și care intră sub incidența art. 6 ter din Convenția de la Paris, precum și ecusoane, embleme, insigne, blazoane sau semne heraldice de interes public care nu sunt avute în vedere de art. 6 ter din Convenția de la Paris.
- Mărcile care conțin semne de înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios.
Conform art. 6 reprezintă motive de nulitate relativă a unei mărci înregistrate, următoarele:
- Marca este identică cu o marcă anterioară, iar produsele și serviciile pentru care marca a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată ori din motive de identitate sau similitudine a mărcilor și produselor/serviciilor în cauză, se poate crea în percepția publicului un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
- Marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România sau în Uniunea Europeană dacă a fost înregistrată pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau chiar diferite, atunci când marca anterioară se bucură de un renume în România, sau în cazul mărcii Uniunii Europene în Uniunea Europeană și dacă utilizarea mărcii ulterioare ar duce fără motiv justificat la obținerea unor foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestora.
- Există o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, depusă înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii/de data priorității invocate, dacă această denumire conferă persoanei dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România și sub rezerva înregistrării sale ulterioare.
- Există un semn asupra căruia au fost dobândite drepturi anterior datei de depunere a cererii de înregistrare/datei priorității invocate, dacă acest semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România.
- Înregistrarea mărcii este solicitată de mandatarul/reprezentantului titularului în nume propriu și fără consimțământul titularului mărcii.
- Există un drept anterior, în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială.
- Marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în străinătate, dacă la data depunerii cererii solicitantul era de rea-credință.
Anularea înregistrării mărcii este de competența Tribunalului București, calitate procesuală activă având orice persoană interesată. Pe lângă motivele prevăzute în art. 5 și art. 6 din Legea Nr. 84/1998, art. 56 din aceeași lege prevede, în plus, că anularea poate fi cerută și atunci când înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință.
În ceea ce privește termenul în care poate fi introdusă acțiunea în anulare a înregistrării mărcii, legea prevede că acțiunea poate fi introdusă oricând în perioada de protecție a mărcii. Mai mult decât atât, dacă un motiv de nulitate există numai pentru o parte a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea va produce efecte numai cu privire la acestea.
Este posibil însă, ca titularul mărcii anterioare să tolereze folosirea unei mărci ulterioare, caz în care acesta nu va putea solicita anularea și nici nu se va putea opune utilizării dacă a tolerat această situație pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani, dar nici titularul mărcii ulterioare nu se poate opune utilizării mărcii anterioare sau semnului anterior, chiar dacă acestea nu mai pot fi invocate împotriva mărcii ulterioare. Prin excepție, titularul mărcii anterioare va putea introduce acțiunea în anulare și se va putea opune utilizării mărcii dacă înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credință.
Revocarea unei mărci este prevăzută de art. 98 din Legea Nr. 84/1998, conform căruia înregistrarea, reînnoirea înregistrării unei mărci sau modificarea înscrisă în Registru, efectuată în mod evident din eroare materială, poate duce la revocarea acestor acte. Revocarea se poate dispune de OSIM, în termen de cel mult două luni de la data înregistrării sau înscrierii, fiind necesar ca aceasta să fie motivată și publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/7EwWeNyzSwQ
