Publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă

Publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă beneficiază de o reglementare expresă și detaliată, fiind reglementate de Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și comparativă.

Un prim aspect important este reprezentat de faptul că Legea mai sus menționată a abrogat dispozițiile referitoare la publicitatea înșelătoare din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea.

În primul rând trebuie stabilite scopul, domeniul de aplicare și semnificația unor termeni și expresii din Legea nr. 158/2008.

Scopul Legii privind publicitatea înșelătoare și comparativă este acela de a asigura protecția comercianților împotriva publicității înșelătoare și a consecințelor defavorabile ale acesteia și de a stabili condițiile în care publicitatea comparativă este permisă. Dispozițiile acestei Legi se aplică conținutului materialelor publicitare și mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informației.

În sensul Legii nr. 158/2008, publicitatea reprezintă orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri sau servicii, inclusiv de bunuri imobile și drepturi și obligații. De principiu, Legea privind publicitatea prevede că publicitatea trebuie să fie decentă, corectă și să fie elaborată în spiritul responsabilității sociale. Comerciantul este definit drept persoana fizică sau juridică care acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală, precum și orice persoană care acționează în numele sau pe seama comerciantului.

Referitor la publicitatea înșelătoare, Legea prevede drept condiții ale acesteia următoarele:

să inducă sau să fie aptă să inducă în eroare persoanele cărora i se adresează sau care iau contact cu aceasta, prin orice mod, inclusiv prin modul de prezentare;
să poată afecta comportamentul economic al persoanelor mai sus menționate sau să prejudicieze ori să fie aptă să prejudicieze un concurent, drept consecință a caracterului înșelător.

Se prevede în mod expres că publicitatea înșelătoare este interzisă, fiind stabilite și criteriile pe baza cărora se poate stabili caracterul înșelător al publicității. În acest sens trebuie luate în considerare în special informațiile conținute de aceasta referitoare la următoarele:

caracteristicile bunurilor sau serviciilor (disponibilitatea, natura, modul de execuție, compoziția, metoda / data de fabricație, dacă acestea corespund scopului lor, destinația, cantitatea, originea, rezultatele așteptate ca urmare a utilizării lor, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor / controalelor efectuate asupra lor);
prețul / modul de calcul al acestuia și condițiile în care se distribuie bunurile și serviciile;
natura, atribuțiile și drepturile comerciantului care își face publicitatea (identitatea și bunurile sale, calificările, drepturile de proprietate industrială / comercială / intelectuală și premiile sau distincțiile acestuia).

În ceea ce privește publicitatea comparativă, aceasta este definită drept publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri / servicii oferite de acesta. Aceasta este considerată legală dacă îndeplinește următoarele condiții cumulative:

nu este înșelătoare;
compară bunuri / servicii care corespund acelorași nevoi / sunt destinate acelorași scopuri;
compară în mod obiectiv, caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative ale bunurilor / serviciilor (inclusiv preț);
nu discreditează sau denigrează mărcile / denumirile / semnele distinctive / bunurile / serviciile / activitățile / situația unui concurent;
în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeași denumire;
nu profită în mod neloial de reputația unei mărci / unei denumiri comerciale sau de alte semne distinctive ale unui concurent;
nu prezintă bunuri / servicii ca imitații ale unei mărci sau ale unei denumiri comerciale protejate;
nu creează confuzie între comercianți / între cel care își face publicitatea și un concurent sau între mărci / denumiri comerciale / semne distinctive / bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele ale unui concurent.

Pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea înșelătoare și pentru asigurarea respectării dispozițiilor referitoare la publicitatea comparativă, comercianții și asociațiile sau organizațiile care au interes legitim pot sesiza Ministerul Finanțelor Publice sau, după caz, Consiliul Național al Audiovizualului. Pentru asigurarea respectării dispozițiilor referitoare la publicitatea comparativă și consumatorii pot face sesizări, acestea fiind îndreptate către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Aceste sesizări pot fi îndreptate fie împotriva unuia sau mai multor comercianți din același sector economic, fie împotriva responsabilului de cod¹, dacă respectivul cod încurajează nerespectarea dispozițiilor legale.

Nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă se sancționează cu amenda de la 3.000 de lei la 30.000 de lei. Alături de amendă, pot fi aplicate următoarele măsuri complementare:

încetarea publicității înșelătoare sau a publicității comparative ilegale;
interzicerea publicității înșelătoare sau a publicității comparative care contravine dispozițiilor legale, dacă nu a fost încă adusă la cunoștința publicului, însă acest lucru este iminent.

În plus, Legea prevede două măsuri suplimentare pentru eliminarea efectelor de durată ale publicității înșelătoare sau ale publicității comparative ilegale, și anume:

publicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției / hotărârii judecătorești, fie integral, fie în extras.
publicarea unei declarații rectificative care să conțină datele de identificare ale contravenientului, contravenția săvârșită, data săvârșirii și măsurile dispuse.

Nerespectarea dispozițiilor referitoare la publicarea actelor mai sus menționate este sancționată la rândul său cu amenda de la 6.000 de lei la 60.000 de lei.

Răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor Legii privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă revine comerciantului beneficiar al anunțului publicitar, iar dacă acesta nu are sediul social în România, reprezentantului său legal în România.

Nu în ultimul rând, Legea nr. 148/2000 prevede și alte situații, în afara publicității înșelătoare, când publicitatea este interzisă și anume atunci când:

este subliminală;
prejudiciază respectul pentru demnitatea umană și morala publică;
include discriminări pe bază de rasă, sex, limbă, origine etc.;
atentează la convingerile religioase sau politice;
aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnității și vieții particulare a persoanelor;
exploatează superstițiile, credulitate și frica persoanelor;
prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violență;
încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse sau distribuite contrar prevederilor legale.

Sursa fotografiei: https://pixabay.com/vectors/deceive-deception-lies-1299043/

¹Orice entitate, inclusiv un comerciant sau grup de comercianți, responsabilă cu formularea și revizuirea unui cod de conduită și cu monitorizarea conformității cu codul de către cei care și-au luat angajamentul de a-l respecta.