Drepturile asupra mărcilor beneficiază de o protecție legală atât la nivel național, cât și la nivel european și internațional. În acest context prezintă relevanță Legea Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene și Convenția din 1883 de la Paris pentru protecția proprietății industriale, revizuită la Stockholm la data de 14 iulie 1967.
Conform art. 4 din Legea Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM. Titularul acestui drept este reprezentat de persoana fizică sau juridică, de drept privat sau de drept public, pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor. De asemenea, un eventual conflict asupra unei mărci va fi soluționat în favoarea solicitantului care a depus primul, în condițiile legii, cererea de înregistrare.
De la momentul înregistrării mărcii, titularul său dobândește un drept exclusiv asupra acesteia, legea oferindu-i acestuia posibilitatea de a solicita luarea anumitor măsuri prin care este asigurată exercitarea efectivă a drepturilor sale.
Proceduri prin care este împiedicată înregistrarea sau utilizarea unei mărci identice sau similare de către un terț:
- Observațiile scrise. Conform art. 20 din Legea nr. 84/1998, orice persoană fizică sau juridică poate formula observații scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute de art. 5 alin. (1), în termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare, fără a dobândi însă calitatea de parte în procedura de înregistrare.
- Opoziția. Articolul 26 din Legea privind mărcile și indicațiile geografice prevede dreptul oricărei persoane interesate de a formula opoziție la înregistrarea unei mărci în măsura în care este incident unul dintre motivele relative de refuz prevăzute de art. 6. Opoziția se poate formula în termen de cel mult două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii, fiind obligatorie forma scrisă, indicarea temeiurilor de drept, motivarea și plata taxei prevăzute de lege.
Printre motivele relative de refuz pentru care se poate formula opoziție se numără următoarele:
- marca ce se dorește a fi înregistrată este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată.
- marca ce se dorește a fi înregistrată este identică sau similară cu marca anterioară și produsele sau serviciile pe care cele două mărci le desemnează sunt identice sau similare, astfel încât se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
- marca ce se dorește a fi înregistrată este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, chiar dacă este destinată pentru produse sau servicii care nu sunt similare, în măsura în care marca anterioară se bucură de un renume în România, iar utilizarea mărcii ulterioare ar duce la obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestora.
- cazul de opoziție de la lit. c) este aplicabil și în cazul în care marca anterioară este o marcă a Uniunii Europene care se bucură de un renume la nivelul Uniunii Europene.
În toate aceste cazuri, înregistrarea mărcii ulterioare se poate realiza doar dacă titularul dreptului este de acord cu înregistrarea mărcii ulterioare, în caz contrar marca fiind susceptibilă de a fi anulată.
- Acțiunea în contrafacere. Titularul unei mărci poate solicita interzicerea utilizării de către terți, în activitatea lor comercială și în lipsa consimțământului său:
- a unui semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;
- a unui semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă;
- a unui semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii chiar diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora.
- a unui semn identic sau asemănător cu marca, utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele sau serviciile, dacă utilizarea semnului atrage obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora.
Pentru a fi dispusă această măsură, titularul mărcii trebuie să se adreseze instanței de judecată competente. Dreptul de a solicita interzicerea folosirii de către terți a unei a unei mărci este recunoscut titularului mărcii numai după publicarea înregistrării mărcii. În cazul în care astfel de acte sunt săvârșite ulterior publicării cererii de înregistrare, dar anterior publicării înregistrării, titularul are dreptul doar la despăgubiri, conform dreptului comun.
- Conform art. 102 din Legea privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, săvârșirea fără a drept a următoarelor fapte:
- contrafacerea unei mărci. Prin contrafacere se înțelege acțiunea de a realiza sau utiliza, de către un terț în activitatea sa comercială și fără consimțământul titularului, a unui semn pentru care titularul mărcii poate formula o acțiune în contrafacere, cazurile fiind identice. Se impune însă mențiunea că, atunci când marca se bucură de un renume în România, pentru a se angaja răspunderea penală este suficient și ca acțiunea de contrafacere să producă un prejudiciu titularului mărcii.
- punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare. Acțiunea constă în oferirea, comercializarea, deținerea în scopul punerii în circulație, importul, exportul sau tranzitul produselor ori oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn.
- Repararea prejudiciului. Pentru prejudiciile cauzate prin comiterea infracțiunilor mai sus menționate, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri în condițiile dreptul comun. Drept consecință, vor fi aplicabile dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală.
Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/7r59pbkQY6U
